by Frații Presniakov
Distribuția: Claudiu Bleonţ, Marius Bodochi, Ileana Stana Ionescu, Adela Mărculescu, Irina Movilă, Andrei Finţi, Mihai Călin, Tania Popa, Mihai Calotă, Răzvan Oprea, Florentina Ţilea, Rodica Ionescu, Natalia Călin, Victor Țăpeanu, Laurențiu Andronescu, Darin Don, Luca Ciucan
Scenografie: Andrada Chiriac
La fel ca Ilf și Petrov, Oleg și Vladimir Presniakov scriu în tandem. Semnătura sub care publică, frații Presniakov, a devenit, rapid, „marcă înregistrată” a teatrului rusesc. Piesa „Terorism” le-a adus celebritatea internațională și onoarea de a fi cei mai jucați dramaturgi ruși după Cehov.
Cu „Terorism”, regizorul Felix Alexa practică un tip de teatru aflat în priză directă cu realitatea. Ideea montării acestui text la TNB s-a născut în zilele ulterioare atentatului de la Paris împotriva revistei „Charlie Hebdo”.
De ce, brusc, devenim cu toții incontrolabili?- se întreabă unul dintre personajele cheie ale acestei piese. Răspunsul îl puteți afla într-un spectacol modern, construit pe baza unor povești de viață legate între ele. „Terorism” – o punere în scenă cu structură circulară, aidoma unei hore a terorii, în care se înlănțuie umorul sardonic, ironia, frica și absurdul existenței. O farsă apocaliptică despre eșecul lumii contemporane.
“Un text tăios, acid, violent, acut, care vorbește despre terorismul mult mai periculos, cel cotidian, despre dictatura violenței din noi și de lângă noi, despre dezumanizare, însingurare, incomunicare și cruzime. (…) Montarea lui Felix Alexa are o structură secvențială, scene bine construite sunt mici spectacole în sine, bucăți care în final recompun un puzzle. Reușind să se sustragă clișeelor despre terorism (ultravehiculate!), Felix Alexa propune o montare dinamică, în care urmărește să aducă în prim-plan, prin momente concentrate, din care nu lipsește umorul extrem de negru și extrem de amar, o realitate interioară ce devine pe scena de la sala Atelier adevărata bombă cu ceas a „terorismului”.
Monica Andronescu, Yorick – Teroristul sunt eu sau rutina naște monștri
„Piesa demonstrează că nu e neapărată nevoie de cadavre, pentru ca undeva, în adâncul nostru, să murim încet sub teroarea propriei vieți cotidiene. Având, totuși, iluzia fericirii…” (Felix Alexa)
Copyright: ghioca.eu – 2017
